intopâ  in|to|pâ  [CO]

  1. v.tr. cjatâsi cun cdn., cun alc o intune cierte cundizion, soredut par casualitât o par fatalitâtcuant che la intopavi, jo ai simpri tirât dilunc, fasint di no cognossile (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe)
    Sin. intivâsi , intopâsi , incrosâ , incrosâsi , incuintrâ , incuintrâsi , intivâ , scuintrâsi
  2. v.intr. cjatâsi, jessi o finî intun ciert lûc o intune cundizion, soredut cuntune cierte casualitâtchest mio cûr al è come il barcarûl che al mene / la barcje de mê vite a intopâ, ogni cuâl trat, / in une secje o a sbati in un çuc (Ercole Carletti, Il barcarûl)
    Sin. colâ1 , tocjâ , finî , intopâsi , bati , sbati
Proverbis:
  • e va tant la cjavre çuete, che il lôf le intope
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl