contindi  /-tì-/  con|tin|di  [AF]

  1. v.tr. dî alc cun sigurece, ancje cuintri de opinion di altris in paîs al è dut un momò e la int e je insuride cuintri di lui. A contindin che al à cjolte la machine cui bêçs de glesie (Antoni Beline, Pre Pitin); i oms a cirivin di difindile e di contindi che lis acusis cuintri di jê a jerin dutis bausiis (Carlo Sgorlon, Il dolfin); O contint di jessi inocent! (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)
    Sin. confermâ , , declarâ , proclamâ , professâ , ribati
    Var. cuntindi
  2. v.intr. discuti in maniere animadeintant che Toni e il funzionari a contindevin sul confin, rivà la 'Sese dute sbarlufide corint, convinte che Toni al tacàs une altre barufe (Tarcisio Venuti, La cjase di Toni); e jere dome la voie di no contindi che i meteve in bocje peraulis cussì pôc sintudis (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Sin. discuti , cuistionâ , contestâ , barufâ , litigâ , rebecâ
    1. protestâ, fâ valê une idee o un diritune volte si scombateve pe paie, cumò si contint par un fregul di lavôr, che lu pain cemût che a vuelin (Josef Marchet, Che si tirin in bande e che nus lassin tirâ flât)
  3. v.intr. jessi impegnât intun scuintri, intun contrast o ancje intun confront, une gare e v.i. cun cdn.la Cravuazie di chei agns e viodeve cuatri ideis politichis contindi e trussâsi une cu la altre (Ivano Urli, Storie di Min)
    Sin. contrastâ , batisi , competi
  4. v.tr. cirî di otignî alc in competizion cun altrispe regjon o sin ca noaltris; ce covential che si fasin indenant altris di lôr a contindinus la strade? (Josef Marchet, Diferencis); doi biei voi, e un biel sen tesaur di amôr, / tra lôr contindin di belece il vant, / brilin chei neris voi plui dal diamant, / supare il sen di perle il biel candôr (Ermes di Colorêt, I, 18)
    Sin. contrastâ , disputâ