canaiot
/-òt/
ca|na|iot
[CO]
-
s.m.
persone che e je te etât jenfri infanzie e zoventût:
cumò sul cjar del fen tornin lis voris / cjacaruçant, e si sint il sivîl / del canaiot che al ingrume lis pioris (Enrico Fruch, Sere di Avost)
Sin. fantat
, fantacin
, frut
, canai
, canaiol
, canaiat
-
cui che al è ancjemò te etât de infanzie, ancje intindint che al è fi di cdn.:
gno pari si jere fermât dîs dîs juste par Pasche: a braçolâ di un scûr a di chel altri i siei canaiots (Alan Brusini, Come tai romançs)
-
s.m.
persone che si compuarte in maniere scorete o che no plâs:
"Ce che o dîs jo? Ce si aie, ce si aie di dî? Il dean l'è un canaiot, l'ûl dânuse di intindi" (Zuan Lurinçon, La batarele)
Sin. bandît
, baron
, birbant
, birbon
, brute figure
, fece
, forcje
, galiot
, garlat
, imbroiadôr
, imbroion
, ligjere
, maçât
, manigolt
, rem di galere
, sborât
, sfondron
, smafar
, toc di picjât
, canaie