canaiot  /-òt/  ca|na|iot  [CO]

  1. s.m. persone che e je te etât jenfri infanzie e zoventûtcumò sul cjar del fen tornin lis voris / cjacaruçant, e si sint il sivîl / del canaiot che al ingrume lis pioris (Enrico Fruch, Sere di Avost)
    Sin. fantat , fantacin , frut , canai , canaiol , canaiat
    1. cui che al è ancjemò te etât de infanzie, ancje intindint che al è fi di cdn.gno pari si jere fermât dîs dîs juste par Pasche: a braçolâ di un scûr a di chel altri i siei canaiots (Alan Brusini, Come tai romançs)
  2. s.m. persone che si compuarte in maniere scorete o che no plâs"Ce che o dîs jo? Ce si aie, ce si aie di dî? Il dean l'è un canaiot, l'ûl dânuse di intindi" (Zuan Lurinçon, La batarele)
    Sin. bandît , baron , birbant , birbon , brute figure , fece , forcje , galiot , garlat , imbroiadôr , imbroion , ligjere , maçât , manigolt , rem di galere , sborât , sfondron , smafar , toc di picjât , canaie