fantacin  /-ìn/  fan|ta|cin  [AF]

  1. s.m. persone plui cressude di un frut, ma plui piçule di un zovinno mi vegnial li un fantacin di un sedis agns e mi da un spagnolet (AAVV, Sul florî); i capitin dentri in buteghe un cinc sîs fantacins par fâsi rangjâ la cjaveade. Di barbis, naturalmentri, nol jere il câs di fevelâ (Toni Bidel, Un barbîr mataran)
    Sin. zovenut , frutat , fantat