imbroion  /-òn/  im|bro|ion  [AF]

  1. adi., s.m. che, cui che al ingjane, che al fâs crodi a chei altris robis che no son, massime par vê un vantaç personâlinvezit, la fabriche di fâ sù al jere stât un grues imbroi, i machinaris che a vevin di vignî da la Inghiltere al jere un fals, […]. Cun Carlin Muraie al jere colât te vuate di chel imbroion ancje un siôr de Basse (Pieri Menis, Chei di Muraie); il fantat al jere svelt di cjâf, ma no imbroion (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. ingjanadôr , imbroiele
    Cfr. impostôr , bausâr