brâf  brâf  [FO]

  1. adi. che al à talent, capacitât, bogns risultâts intune cierte ativitâto ai brâfs muredôrs, ma il mûr di clap al domande timp e int sfrancjade (Maria Forte, La tiere di Lansing); Eliseo i disè che al veve simpri mangjât ben ca di jê, e che e jere une brave coghe (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. babio , bulo , competent , dret , espert , in gjambe , valent , bon
    1. al pues tignî sù une infinitive che e pant la ativitât li che si à capacitâtsbrave come che e jere di cusî, si dave dongje, simpri, cualchi vistît par lâ a balâ (Maria Forte, La fie çuete); Rome e je brave di metinus tai pastiçs, ma no po difindinus (Josef Marchet, Par intindisi); lis feminis, co a vuelin, a son bravis a difindisi tra di lôr (Pieri Piçul, Vieri e gnûf); al jere brâf a cjacarâ lui, ma jo, chê sere, no rivavi a imagjinâmi la mê vite li (Enrico Martina, Ricuarts e inlusions)
    2. dopo de preposizion "di" al pues ancje mancjâ l'infinît e jessi dome l'obietîf o l'imprest o altris elements che a caraterizin la ativitât li che si à capacitâtsune femine plene di cundizion, brave di podine e spolert, (Maria Forte, Il Bide di Miot); un cjaçadôr brâf di odulis (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona); un gjat brâf (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    3. (antifr.) che nol à capacitâts o cualitâts buinis o onestâtmagari ca di cualchi an, al podarès ancje risultâ che cheste brave int [i mafiôs] e je inocente, magari par «insufficienza di prove» (Riedo Pup, Palermo capitâl imperiâl)
  2. adi. tant che compliment o esclamazionbrâfs! bis!!; dut un ce dî su chel predicjadôr: brâf, bravon e vonde! (Angelo Covazzi, Il cuaresimâl)
    Sin. ben
    Var. brao
    1. (antifr.) pôc brâf, pôc inteligjentbrâf gnogno!; brâf pote!; brâf mone!; po, brâf tu saressis! (Roberto Ongaro, Il muc)
  3. adi. di cdn., che al à buinis cualitâts morâlspuar Meni, recuie, che al jere tant un brâf om (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); Menut al jere un brâf zovin e la Gjisute e saveve ce che e faseve (Maria Forte, Dome la cjampanute di Sant Bortul); al leve par cjase di Licia, la fie di Jacum dal Cont, une frutate serie, brave, cence fotis (Pieri Menis, Si disarès che e je inventade)
    Sin. bon
  4. adi. che si compuarte benno sêso contents, mo, cumò, di vê stât a Messe come brâfs fruts? (Meni Ucel, Messe a straoris)
    Sin. bon , calm , cuiet , ubidient
  5. adi. plen di cûr, valôr, ardimentFidrì, cussì va il mont, un soldât brâf / e cu sei veteran al no si piart / si ben che al cjate ostacul sì gaiart (Ermes di Colorêt, I, 78); o sfidi brâf cui che al podès acusâmi di vê tignût man a Tizio o a Sempronio par menâ pal nâs sâr popul e done int (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 1)
    Sin. braurôs , coragjôs , ardimentôs , spavalt , bulo
  6. adi. che al à dutis lis carateristichis par jessi considerât intune cierte maniere, intune cierte categoriedi brâf educadôr Dj Tubet nus conte che […] al à sielt di doprâ un libri une vore vîf "La nestre storie" di pre Checo Placerean (Moira Pezzetta, No stâ a contâmi simpri chê storie: e la storie dal Friûl si cjante intun rap)
    Sin. bon , vêr , autentic , sclet , patoc , rampit
  7. adi. (fam., enf.) dopo di un possessîf, al infuarcìs o al segnale che alc al è carateristic, naturâl, previodût, usuâl e v.i.o impii la mê brave pontute di toscan, o ordeni ancjemò un cafè (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); une piçule glesie blancje cul so brâf tor e cul sagrât sierât di une ristielade di fier batût (Franca Mainardis, Grivôr)
Proverbis:
  • al vûl un brâf mestri a stimâ une fabriche
  • chê persone che no ten la mortificade, no vignarà mai ni buine ni brave
  • il brâf contadin al semene cu la man e no cul sac
  • il brâf miedi nol à pôre di scorteâ
  • il brâf soldât si lu cognòs in vuere
  • nol è mai un brâf miedi fin che nol jemple il cimitieri
  • un bon vassiel di vin e une brave fantate si vendiju a cjase
  • un brâf om e un bon vassiel di vin a durin pôc