barcon
/-òn/
bar|con
[FO]
-
s.m.
viertidure tai mûrs difûr di un edifici par lassâ passâ aiar e lûs, ma pal solit no par che a passin lis personis:
in chê dì a buinore ducj i barcons, scûrs difûr e veris didentri, e jerin vierts, spalancâts, tant che l'aiar al jentrave cun dute libertât (Pieri Menis, La int);
e spalanca i veris e, metint il cjâf fûr dal barcon, la clamà (Pieri Somede dai Marcs, Une conference di padre Gemelli);
al sglavinave [...] e dut ce che si podeve viodi cjalant fûr pai barcons al jere un nuie colôr di plomp (Agnul di Spere, Josefine)
Sin. fignestre
Var. balcon
Cfr. plane
, basse
, erte
, antîl
, soiâr
, scûr2
, bertuele
, pivot1
, mantie
, suaze
, curnîs
, scurete
, veri
, vereade
, rame2
, lastre1
-
furniment di chê viertidure, pal solit formât di un o plui telârs cun lastris di materiâl trasparent:
“Jeve! Tiriti sù dal jet! ” cussì mê mari mi dismoveve ogni buinore, in zonte dal sdrondenament dai barcons che e spalancave e dal vuicâ dai cancars dai scûrs (Diego Navarria, La misure dal salam);
al tirà sù il clostri dal barcon, chel dai scûrs, e cun gracie, cence fâju ciulâ, ju vierzè (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont)
-
sorte di portele di len, che si pues vierzi o sierâ sul difûr di un barcon, par fâ jentrâ o no fâ jentrâ lûs:
"Al viodie chel cjasâl là vie?" "Chê cjasone grande a drete? cui barcons ros là in bande?" (Dolfo Zorzut, Chel cjamp ta gravis);
al si à vissinât e, tirant i vui par li sfesis dai barcons, al è rivât a conossi (e tant ben!) un di chei aventours che a erin dentri (Ovidio Colussi, Il pilustrât)
Sin. scûr2
, scurete
-
s.m.
(fig.)
pont di osservazion, pussibilitât di viodi e cognossi:
ta cheste tiere a vivin altris comunitâts etnichis che nus vierzin un barcon sore la Europe (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
-
atenzion o sezion specifiche dedicade a alc:
un tierç barcon dal festival al è chel che si vierç sul cine rus (Fabian Ros, Festival di Pesaro 50+1)
-
s.m.
(fig.)
spazi libar, vueit:
i è colât un dint di lat, di chei devant, e i à lassât un barcon
-
s.m.
spazi trasparent di ciertis bustis li che si pues lei sot la direzion
Sin. barconete
-
s.m.
(fig.)
tal lengaç gjornalistic o burocratic, dade di timp, cun riferiment in mût speciâl a cuant che un lavoradôr, che al à il dirit ae pension di anzianitât, al pues pardabon gjoldilu
-
situazion che e permet di fâ alc di plui, di diferent dal rest:
la brame di vierzi barcons di riflession intune societât che e mude (Ilarie Colùs, La lustre matetât dal siôr Chissot furlan);
il Premi Friûl, lis cunvignis, la colaborazion cun Festintenda e il jessi pardabon un pont di incuintri par tantis associazions: un barcon , un dai pôcs, li che a puedin fâ alc (Matteo Fogale, Bon complean, Onde Furlane!)
-
s.m.
[CO, TS]
inform.
ogjet grafic che al comparìs tal schermi dulà che par solit si puedin davuelzi operazions autonomis rispiet al rest de visualizazion:
sierâ il barcon di dialic
Sin. barconete
-
s.m.
[TS]
tipogr.
spazi in evidence di forme plui o mancul cuadrade, pal solit delimitât di liniis
-
s.m.
[TS]
fis.
interval di frecuencis intun spetri
Polirematichis e espressions idiomatichis
Proverbis:
- al è miôr un tacon che no un barcon
- ancje i barcons a àn i veris
- il barcon al à i voi e la cise lis orelis
- il Signôr al siere une puarte e al vierç un barcon
- la caritât a va fûr pal porton e e jentre pal barcon
- la caritât e jes pe puarte e e torne pai barcons
- la mê scjale no rive ai tiei barcons
- la tô scjale no rive ai miei barcons