barcon  /-òn/  bar|con  [FO]

  1. s.m. viertidure tai mûrs difûr di un edifici par lassâ passâ aiar e lûs, ma pal solit no par che a passin lis personisin chê dì a buinore ducj i barcons, scûrs difûr e veris didentri, e jerin vierts, spalancâts, tant che l'aiar al jentrave cun dute libertât (Pieri Menis, La int); e spalanca i veris e, metint il cjâf fûr dal barcon, la clamà (Pieri Somede dai Marcs, Une conference di padre Gemelli); al sglavinave [...] e dut ce che si podeve viodi cjalant fûr pai barcons al jere un nuie colôr di plomp (Agnul di Spere, Josefine)
    Sin. fignestre
    Var. balcon
    Cfr. plane , basse , erte , antîl , soiâr , scûr2 , bertuele , pivot1 , mantie , suaze , curnîs , scurete , veri , vereade , rame2 , lastre1
    1. furniment di chê viertidure, pal solit formât di un o plui telârs cun lastris di materiâl trasparent“Jeve! Tiriti sù dal jet! ” cussì mê mari mi dismoveve ogni buinore, in zonte dal sdrondenament dai barcons che e spalancave e dal vuicâ dai cancars dai scûrs (Diego Navarria, La misure dal salam); al tirà sù il clostri dal barcon, chel dai scûrs, e cun gracie, cence fâju ciulâ, ju vierzè (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont)
    2. sorte di portele di len, che si pues vierzi o sierâ sul difûr di un barcon, par fâ jentrâ o no fâ jentrâ lûs"Al viodie chel cjasâl là vie?" "Chê cjasone grande a drete? cui barcons ros là in bande?" (Dolfo Zorzut, Chel cjamp ta gravis); al si à vissinât e, tirant i vui par li sfesis dai barcons, al è rivât a conossi (e tant ben!) un di chei aventours che a erin dentri (Ovidio Colussi, Il pilustrât)
      Sin. scûr2 , scurete
  2. s.m. (fig.) pont di osservazion, pussibilitât di viodi e cognossita cheste tiere a vivin altris comunitâts etnichis che nus vierzin un barcon sore la Europe (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    1. atenzion o sezion specifiche dedicade a alcun tierç barcon dal festival al è chel che si vierç sul cine rus (Fabian Ros, Festival di Pesaro 50+1)
  3. s.m. (fig.) spazi libar, vueiti è colât un dint di lat, di chei devant, e i à lassât un barcon
  4. s.m. spazi trasparent di ciertis bustis li che si pues lei sot la direzion
    Sin. barconete
  5. s.m. (fig.) tal lengaç gjornalistic o burocratic, dade di timp, cun riferiment in mût speciâl a cuant che un lavoradôr, che al à il dirit ae pension di anzianitât, al pues pardabon gjoldilu
    1. situazion che e permet di fâ alc di plui, di diferent dal restla brame di vierzi barcons di riflession intune societât che e mude (Ilarie Colùs, La lustre matetât dal siôr Chissot furlan); il Premi Friûl, lis cunvignis, la colaborazion cun Festintenda e il jessi pardabon un pont di incuintri par tantis associazions: un barcon , un dai pôcs, li che a puedin fâ alc (Matteo Fogale, Bon complean, Onde Furlane!)
  6. s.m. [CO, TS] inform. ogjet grafic che al comparìs tal schermi dulà che par solit si puedin davuelzi operazions autonomis rispiet al rest de visualizazionsierâ il barcon di dialic
    Sin. barconete
  7. s.m. [TS] tipogr. spazi in evidence di forme plui o mancul cuadrade, pal solit delimitât di liniis
  8. s.m. [TS] fis. interval di frecuencis intun spetri
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • al è miôr un tacon che no un barcon
  • ancje i barcons a àn i veris
  • il barcon al à i voi e la cise lis orelis
  • il Signôr al siere une puarte e al vierç un barcon
  • la caritât a va fûr pal porton e e jentre pal barcon
  • la caritât e jes pe puarte e e torne pai barcons
  • la mê scjale no rive ai tiei barcons
  • la tô scjale no rive ai miei barcons