barconete  /-nè-/  bar|co|ne|te  [AF]

  1. s.f. barcon piçuljê ti cjale lis stelis fûr pe barconete dal cjast (Dolfo Zorzut, No je plui vive); une cjasite cul cuviert imberlât e une barconete rosse, cu lis ramadis metudis in crôs (Pieri Menis, Nadâl ancje par Gjelmin)
    Sin. fignestrin , sorelûs , barconele
    Var. balconete
    1. viertidure cun veri mobil o fis, tun mieç di traspuart i zovins […] a bussavin lis lôr bielis e lis cjalavin fin che a podevin, sburtant il cjâf difûr de barconete dal tren (Cristina Noacco, Faliscjis); la machine e sfilave o un fossâl o chel altri. Po dopo no ai savût nuie. Mi impensi dome che cjalant fûr pe barconete o ai viodût prin aghe, po un morâr (Antoni Beline, Pre Pitin)
    2. viertidure, cun o cence veri o altris barieris, in bancons o uficis, che e permet la comunicazion tra clients e impleâtso varès gust […] di viodiLu a spietà il vapôr te stazion di Codroip, litigant cuntune proletarie dongje la balconete dai biliets (Josef Marchet, Letaris cence rispueste)
  2. s.f. viertidure cuntune pelicule trasparente di ciertis bustis, li che si pues lei sot la direzion
  3. s.f. [TS] inform. ogjet grafic che al comparìs tal video dulà che par solit si puedin davuelzi operazions autonomis rispiet al rest de visualizazion
    Sin. barcon