bacilâ  ba|ci|lâ  [AF]

  1. v.intr. no jessi a puest cul cjâf, dî o fâ robis fûr di resoncul cjâf ogni tant e bacilave e plui di une volte no saveve indulà che si cjatave a jessi (Pieri Somede dai Marcs, Caritât)
    Sin. batile , dâ di volte , daspâ cul cjâf , jessi cul cjâf a nolis , lâ a nolis cul cjâf , lâ a passon cul cjâf , lâ ator , lâ ator cu la cassele , lâ ator cul cjâf , lâ fûr dal vade , lâ vie cui agnuluts , lâ vie cul cjâf , macolâle , sresonâ , strambolotâ , svariâ , vê il cjâf a nolis , çavariâ , spasimâsi , sviersâsi
  2. v.intr. vê une preocupazion, un pinsîr, o ancje un rivuart"O ai bielzà dite che di mangjâ a 'ndi è tant che si vûl. Lui che nol stei a bacilâ. Culì o comandi jo" (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); "Ah, chel frut nus fâs bacilâ une vore, siôr paron…" e diseve Catin sore pinsîr (Pieri Menis, Sul agâr); ce covential vaî o bacilâ, par chel che al vignarà? (Cristina Noacco, Faliscjis)
    Sin. lambicâsi , jessi in pinsîr , preocupâsi , pinsirâ , fastidiâ , cruziâsi
  3. v.intr. preocupâsi, impegnâsi, sfuarçâsi di cjatâ une soluzion, di otignî un risultât e v.i.a bassilà un grant peç cun fouc, cun aga, cun peçots fin che il canaut al vierzè i voi (Novella Cantarutti, La agna Mia di Ristec)
    Sin. lambicâsi , argagnâ , mateâ