Dizionari de Lenghe Furlane

lâ ator    [FO]

1. loc.v. movisi in maniere indefinide, ancje in plui puescj,cun cualchi fin o ancje pal plasê di fâlu, cence nissun fin precîs:  chei di Glemone a molarin fûr une cumission par che a las ator a studiâ lis usancis e i progrès dei altris paîs (Luigi Gortani, Il prin gjat a Glemone); cuissà! Se lis robis no fossin ladis cussì… se in chê sere de sagre… se in chê sere de sagre, o fossin restâts li a zuiâ la tombule jo e jê, invezit di lâ ator… (Laurin Zuan Nardin, Il cop)
   Sin. lâ in zîr , lâ intor , zirâ
   Cfr. lâ a torzeon , pendolâ , pressembolâsi , rondolâsi , dorondonâ , zirandolâ
   
   1. cun averbis o complements di mût, lâ fûr di cjase cuntun ciert aspiet:  o podaressis cjapâ biei becins e vivi cun comoditât; e invezit no cumbinais nuie; o vivês a bestie vie, o lais ator malinsest, no vês pâs in famee, ni credit cul prossim (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); «Une siore come jê no po lâ ator peçotose» i veve dit, e jê si jere un pôc sustade (Maria Forte, La tiere di Lansing)
   2. cun complements di mieç, lâ di un puest a di un altri, viazâ:  il paradigme di riferiment dal progrès in Friûl al jere: 1) il lavôr statâl, 2) lâ a vivi in citât, 3) lâ ator in machine e 4) tabaiâ par talian (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
   3. cun complements di compagnie, passâ timp insiemi:  al è di dî che Renzo al veve un grum di amîs e che se gjoldeve une vore a lâ ator cun lôr, parcè che nol veve vût masse afiet in famee (Cristina Noacco, Faliscjis)
2. loc.v. ancje di alc di inanimât o imateriâl, vê difusion:  in paîs a jerin ladis ator tantis vôs sul cont de sô feride, si diseve che al varès sigûr pierdude la gjambe (Pieri Menis, Sul agâr)
   Sin. circolâ , cori ator , lâ in zîr , lâ intor , zirâ
3. loc.v. in costruzions cun infinît o gjerundi e verps tant che dî, contâ e v.i., par segnâ che la azion e je ripetude e indefinide:  chei omenuts pôc di sest che a van ator disint che lôr a son galantoms (Riedo Pup, Ocjo di no pintîsi)
4. loc.v. (ancje iperb.) deventâ mat, pierdi lis capacitâts di resonâ o di visâsi lis robis o compuartâsi in maniere irazionâl o assurde:  "Puare vecje, tu vâs ator, tu, ve!" (Bruno Paolo Pellarini, Amôr in canoniche)
   Sin. lâ ator cul cjâf , lâ ator cu la cassele , lâ ator cu la melonarie , lâ fûr cul cjâf , lâ fûr cu la cassele
   
   1. cun subiet il cjâf o sim., in espressions che a vuelin dî che no si rive a resonâ ben, par distrazion o par çavariament:  "Dabon che mi va ator il cjâf!" (Ercole Carletti, Mariute); "Che al si fermi; che a nol stedi a fâmi lâ ator la cassele…" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)

Components:

• ator av., prep., adi.inv.
• lâ v.intr., s.m.sing.

Proverbis:

• cul lâ ator di gnot si cole tal poç
• la blesteme a va ator siet agns e po e torne a colâ su par cui che le da