circolâ  cir|co|lâ  [CO]

  1. v.intr. di int, veicui, dal trafic in gjenerâl, movisi pes stradisi mieçs no catalitics no podaran circolâ, chei catalitics invezit a podaran zirâ dome se a àn la targhe cul ultin numar pâr (Redazion Radio Onde Furlane, Vinars trafic limitât a Udin)
    Cfr. , lâ ator , cori , zirâ
  2. v.intr. di un fluit, lâ ator par un sisteme sierât o vincolâtmetisi a cjaminâ, parcè che plui si sta fers e plui si à frêt, dal moment che il sanc al circole mancul (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
    Cfr. , lâ ator , cori , zirâ
  3. v.intr. soredut di prodot, monede, mode, ûs, idee e v.i., vê difusionJoshua Fishman, un sociolinguist une vore cognossût, al à fat circolâ la espression "reversing language shift", che jo le tradûs cun "inversion de sostituzion linguistiche" (Xavier Lamuela, Une riflession su lis politichis linguistichis)
    Sin. zirâ , cori