çusse  çu|sse  [CO]

  1. s.f. esemplâr feminin di çus, di Asio otus o di altri uciel dai Strigjidis, viôt çus
  2. s.f., adi.f. (fig.) femine pôc inteligjente o pôc sveade, viôt çus "Ah mostro che al è un, jo o soi propit une çusse, ma no tant che al crôt, lui…" (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie); "Une fantaçute di campagne, no dal dut brute, no dal dut musse, no dal dut çusse… ma nancje tâl, sigûr, di fâti fâ figure ne di judâti a lâ indenant tal mont…" (Ercole Carletti, L'amôr vieri)
  3. s.f. bevude une vore bondante di alcolics e efiet dal alcul bevût in grande bondance, che al fâs pierdi la luciditâte cussì fra blanc e neri no je meravee se il bon muini al tire sù no dirai une çusse complete, ma un bon sturniment (Bepo Marion, Lis braghessis dal muini)
    Sin. simie , bale , pipine , trusse , susine , steche , sfisie , plombe , cuete1 , çufule , cjoche , implombade , incjocade , piruce , plene , strissule , parussule , civuite , sborgne , invreasade , sbrosigne , sissule , stonfe , stuarte