çusse
çu|sse
[CO]
-
s.f.
esemplâr feminin di çus, di Asio otus o di altri uciel dai Strigjidis, viôt çus
-
s.f., adi.f.
(fig.)
femine pôc inteligjente o pôc sveade, viôt çus
:
"Ah mostro che al è un, jo o soi propit une çusse, ma no tant che al crôt, lui…" (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie);
"Une fantaçute di campagne, no dal dut brute, no dal dut musse, no dal dut çusse… ma nancje tâl, sigûr, di fâti fâ figure ne di judâti a lâ indenant tal mont…" (Ercole Carletti, L'amôr vieri)
-
s.f.
bevude une vore bondante di alcolics e efiet dal alcul bevût in grande bondance, che al fâs pierdi la luciditât:
e cussì fra blanc e neri no je meravee se il bon muini al tire sù no dirai une çusse complete, ma un bon sturniment (Bepo Marion, Lis braghessis dal muini)
Sin. simie
, bale
, pipine
, trusse
, susine
, steche
, sfisie
, plombe
, cuete1
, çufule
, cjoche
, implombade
, incjocade
, piruce
, plene
, strissule
, parussule
, civuite
, sborgne
, invreasade
, sbrosigne
, sissule
, stonfe
, stuarte