cuete1  /cuè-/  cue|te  [CO]

  1. s.f. azion e maniere di cuei, di tratâ cul fûc o cul calôr, in gjenerâl o une volte e a la sveltesi bacile de netisie des mans, de juste bulidure dal rîs, de cuete dal pan o dal rost, de gradazion dal vin (Josef Marchet, Fevelâ ben)
  2. s.f. cuantitât di robe che si cuei, che si trate cul fûc o cul calôr, intune volteil fedâr al cueieve il lat […]: "Sperìn che e salti fûr une buine cuete!" al si augurave messedant la arcje di ram e misurant la gradazion (Domeni Zannier, La crete che no vai)
  3. s.f. (fig.) inamorament improvîs e fuart, in câs ancje di pocje durade"[…] po jê, al è dibant, no po dismenteâ Agnul, à cjapade une cuete! e si strussie di dolôr […]" (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri)); ducj saveve che Doro al veve cjapade une cuete par Romane (Pieri Menis, Doro)
    Sin. inamorament , imberliment , imberlide , cjoche , imboreçament , imboreçade
  4. s.f. (fig.) bevude une vore bondante di alcolics e efiet dal alcul bevût in grande bondance, che al fâs pierdi la luciditâtnancje un pinsîr pe ferade, dome il scrupul di cemût fâ a tornâ indaûr, cun chê cuete santissimade che a vevin intor (Ivano Urli, Storie di Min)
    Sin. simie , piruce , incjocade , implombade , çusse , çufule , sfisie , plombe , steche , susine , trusse , pipine , bale , cjoche
  5. s.f. stât di scuniment par une grande fadie o pal grant cjaltToni Piceche, cun dute la sô cuete, si sentà su la maserie, difûr, a fâ ne pipade prime di butâsi tal lodar (Maria Forte, La tiere di Lansing)
    Sin. scuniment , sfiniment , stracade , strache