meti adun [AF]
-
loc.v.
(ancje fig.)
fâ in mût che plui elements, materiâi o imateriâi, a sedin insiemi o coordenâts o disponibii o creâ un complès formât di plui elements, tocs, parts e v.i.:
detulis che il stes Zorzut e Ugo Pellis a vevin metût adun par presentâ al mont todesc lis frasis dolcis e familiârs dal Friûl (Celso Macôr, Jentrade a Sacheburache);
in Austrie a son daûr a meti adun un gnûf esercit di todescs, rinfuarçât cuntune vore di artiliarie (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans);
un pôc a la volte, a fuarce di vitis… o ai metude adun une piçule sostance (Arturo Feruglio, La manie)
Sin. dâ dongje , unî , meti dongje , zontâ , riunî , tirâ dongje , tirâ adun , parâ dongje , dâ adun , meti insiemi , meti intune , parâ adun