famôs  fa|môs  [FO]

  1. adi. che al è cognossût di tancj di lôr, massime par aspiets impuartants, cualitâts positivis, fats gloriôs e v.i.Paulin di Aquilee, intun famôs imni, al dîs "Ubi caritas est vera, Deus ibi est" (Francesc Placerean, Cuant che tal matrimoni al è l'amôr cristian, li al è verementri Diu); il Pâl Grant e il Pâl Piçul: monts famosis e tremendis de prime vuere mondiâl (Pieri Menis, Cemût che o soi restât caporâl); [Casanova] al à ancje incuintrât personaçs famôs, tant che Rousseau, Voltaire, Fontenelle, Crebillon, de Bernis, la Pompadour, tant par stâ in France (Pierluigi Visintin, Friûl e furlans te Histoire de ma vie di Giacomo Casanova)
    Sin. classic , cognossût , di cartel , eminent , nomenât , popolâr
    1. (iron.) cognossût di tancj par cualitâts negativis o robis ridiculisCun Gabriel / puar peçotôs / lari, e famôs / scjavacecuel (Pieri Çorut, La maridarole)
  2. adi. (enf., iperb.) di alc o di cdn., che si à za fevelât di lui«Sint po Ghite» al domande, ben planc, sâr Pauli «Ce dal diaul tegnie mê sûr in chê valîs famose? … Nancje che e ves dentri il tesaur di Menelic?» (Pieri Menis, Il tesaur di done Cheche)
    Sin. innomenât , nomenât
    1. che si cognòs par vie che al è simpri chelintant che al passave, dret e schermin, cul cjâf alt e la sô famose pipe in bocje, ducj i batevin lis mans (Roberto Ongaro, Cretevierte)
      Sin. solit1 , usuâl
    2. (iron.) di alc, che si spietave o che si voleve di tant ma che nol devente o che al è une delusional è dibant che si tegnin in bon di vê creade chê famose autonomie normâl: chel nol è un risultât (Josef Marchet, Fieste finide)
      Sin. innomenât , nomenât
  3. adi. che al è fûr dal ordenari, in gjenar par cualchi buine cualitât
    1. di robe di mangjâ o di bevi, une vore buinecerce chel vin ca, che al è famôs
      Sin. dal numar un , che al fume la beche , speciâl , straordenari , strabon
    2. di cdn., une vore brâf, tant che ducj lu cognossinMafalde e jere restade vedue une vore zovine di Luche, un oseladôr famôs, che ducj lu calcolavin un mestri tal so mistîr (Carlo Sgorlon, Il dolfin); Basâr al jere famôs zuiadôr di balon sul marcjât cun partidis che a duravin de matine fin che al vignive scûr (Alan Brusini, Amîs come prime); tu varâs un bon jet e buine taule, / che ai famôs cogo e brave servitût (Pieri Çorut, A Tite Bas)
      Sin. speciâl , bulo , babio , bravon , gaiart
    3. ancje di ambient, li che a lavorin une vore bense al crôt doman, sot sere, lu meni a mangjâ polente e pes là di un fritulin famôs (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
      Sin. dal numar un , che al fume la beche , speciâl , straordenari , strabon
    4. une vore divertent"Zuan ogni volte che lu viôt al à une batude gnove!" "Sì ve! Al è famôs!"; cheste po e je famose!
    5. che al è fûr dal ordenari par cualsisei cualitâtl'Istât cjalt afanôs, / cun temporâi famôs, / e po quasi ogni fieste, / par no savê ce fa, farà tempieste (Pieri Çorut, Pronostic del 1833)