cinglinai  /-ài/  cin|gli|nai  [CO]

  1. s.m. cjampanute o sfere di metal cun dentri une balute che a sunin cuant che si movinun sutîl sglinghinâ di cinglinais di cjaval (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. sunai , sglinghinai
    Var. cinghinai
  2. s.m. [TS] tecn. piçule lastre di metal picjade parsore de muele che e sune par frizion cuant che i grans de tramuele a son scuasi finîts
  3. s.m. colp fuart dât cu la man vierteur sfracassi lis gramulis a chei cuatri scaghets là, e doi cinglinais te muse a jê (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. pataf , cinc , papavar , patafade , sberle , papin , garoful di cinc fueis , papine , cerforâl , sberlot
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl