cinglinai
/-ài/
cin|gli|nai
[CO]
-
s.m.
cjampanute o sfere di metal cun dentri une balute che a sunin cuant che si movin:
un sutîl sglinghinâ di cinglinais di cjaval (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
Sin. sunai
, sglinghinai
Var. cinghinai
-
s.m.
[TS]
tecn.
piçule lastre di metal picjade parsore de muele che e sune par frizion cuant che i grans de tramuele a son scuasi finîts
-
s.m.
colp fuart dât cu la man vierte:
ur sfracassi lis gramulis a chei cuatri scaghets là, e doi cinglinais te muse a jê (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. pataf
, cinc
, papavar
, patafade
, sberle
, papin
, garoful di cinc fueis
, papine
, cerforâl
, sberlot