bolâ  bo|lâ  [CO]

  1. v.tr. (ancje antifr.) segnâ cuntun bolal jere un che al bolave cu la sô calme e trê che a stavin a cjalâ al semeave un ufici de Pueste taliane (Chiara Del Bianco, Talians su la Lune); cheste opare, comissionade dal Senât Venezian, cuant che e fo esaminade, e fo bolade cul "non imprimatur" (Angelo Floramo, La "vuere juste" dai Venezians tal manuscrit segret di Voleson di Manià)
    Sin. imbolâ , marcjâ2 , timbrâ
  2. v.tr. (fig.) judicâ o considerâ intune cierte maniere, soredut negativei furlans che "a son, sì, autonomiscj, almancul il nonante par cent, ma no metin man al tacuin nancje par bati un telegram". Marchet ju bole tant che "autonomiscj platonics" (Anna Bogaro, I autonomiscj potenziâi)
    Sin. catalogâ , etichetâ , imbolâ , marcâ , targâ , classificâ , batiâ
  3. v.tr. (zerg.) no lassâ passâ intun esam, ae fin di un an di scuele, te valutazion di une propueste e v.i.mi àn bolât in latin (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona); il president che al va fûr […] al à viodût ancje bolâ la proprie candidature a lâ indevant a vuidâ la bancje (Linux, Mediocredito e Bancje di Cividât, ce che al è sucedût e lis prospetivis pal futûr dal mont dal credit furlan)
  4. v.tr. (fig.) fâ crodi alc che nol è par otignî un vantaç in dam di altrisprime di falî al à savût bolâ ducj (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. imbroiâ , ingjanâ , inculâ , taconâ , foti , freolâ , freâ