tirâ a lunc
[CO]
-
loc.v.
durâ, lâ indenant a sucedi, a esisti, a vivi, a fâ alc e v.i.:
il dolôr dal vedul al è il plui crût e vuai se al duràs; come chel dal comedon che al fâs viodi lis stelis, ma nol tire a lunc (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. lâ indenant
, lâ indevant
, lâ dilunc
, tirâ dilunc
, lâ a dilunc
-
vê une cierte estension tal spazi:
i vassiei mitûts in rie / tirin a lunc almanco mieze mie (Pieri Çorut, A Tite Bas)
-
loc.v.
fâ durâ tant:
"Prin o dopo, a lis personis cussienziosis tal lôr lavôr, ur ven il premi." al continuave Turo fasint il preziôs e tirant a lunc il discors par jemplâsi la bocje (Roberto Ongaro, Il muc)
Sin. lâ indenant
, lâ indevant
, lâ dilunc
, tirâ indenant
, tirâ indevant
-
loc.v.
fâ spietâ tant o fâ ritardâ:
par dânus la universitât - che e veve di jessi par leç la fusine de rinassite culturâl furlane - nus àn fat penâ vincj agns; e cuant che no àn plui podût tirâle a lunc nus àn sgnacât chê biele robe che ducj sa (Riedo Pup, Racket: o sin te vuate)
Sin. tirâ in lunc
, tirâ dilunc
Components: