tirâ a lunc    [CO]

  1. loc.v. durâ, lâ indenant a sucedi, a esisti, a vivi, a fâ alc e v.i.il dolôr dal vedul al è il plui crût e vuai se al duràs; come chel dal comedon che al fâs viodi lis stelis, ma nol tire a lunc (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Sin. lâ indenant , lâ indevant , lâ dilunc , tirâ dilunc , lâ a dilunc
    1. vê une cierte estension tal spazii vassiei mitûts in rie / tirin a lunc almanco mieze mie (Pieri Çorut, A Tite Bas)
  2. loc.v. fâ durâ tant"Prin o dopo, a lis personis cussienziosis tal lôr lavôr, ur ven il premi." al continuave Turo fasint il preziôs e tirant a lunc il discors par jemplâsi la bocje (Roberto Ongaro, Il muc)
    Sin. lâ indenant , lâ indevant , lâ dilunc , tirâ indenant , tirâ indevant
  3. loc.v. fâ spietâ tant o fâ ritardâpar dânus la universitât - che e veve di jessi par leç la fusine de rinassite culturâl furlane - nus àn fat penâ vincj agns; e cuant che no àn plui podût tirâle a lunc nus àn sgnacât chê biele robe che ducj sa (Riedo Pup, Racket: o sin te vuate)
    Sin. tirâ in lunc , tirâ dilunc
Components: