sburît  sbu|rît  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt sburî
  2. adi. che si môf svelt, che al va di corse:  un daûr di chel altri ti corin fûr sburîts come el jeur sfolmenât da tane (Dolfo Zorzut, La furlane); Tomâs al viodè la puarte in sfese e al fermà il pas sburît pensant che al fos di just jentrâ par un salût (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
    Sin. inviât , burît , svelt , filât , incorint , imburît , insburît
    Cfr. corse , buride
    1. che al fâs alc, che al è fat o che al sucêt di corse:  tu sês partît [muart] sburît e masse adore (Vico Bressan, Corot par Rico Gaspardis)
      Sin. improvîs , burît , imburît
      Cfr. precipitât , precipitôs , presse1 , premure
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl