repeç  /-èç/  re|peç  [CO]

  1. s.m. il comedâ une buse o un altri dam, ce che al covente par comedâ e il so risultâti barcons cuadrelâts, cun ca e là, un toc di cjarte veline par repeç dai veris rots (Roberto Ongaro, Il muc)
    Sin. blecade , blichignade , imblecade , imblecament , imbletade , imblichignade , repeçade , repeçadure , repeçament
    Cfr. blec , tacon , tassel , rombot
  2. s.m. (fig.) maniere argagnade sù par justâ alc, soluzion provisorie e une vore imperfetecuant che a tornavin i profucs e i soldâts si congjedavin e ducj a lavin in Municipi, il sindic lu veve cjolt a zornade tal ufici dal lavôr e dai sussidis. Ducj repeçs! (Pieri Menis, Chei di Muraie)
    Sin. blec , gjavadine , tacon , cjatade , pensade , repeçadure , repeçade
    Cfr. stripiç , clotie
  3. s.m. (fig.) reson buine o triste par justificâ un ciert compuartamentsi fermave li ret cun cualchi mieze peraule di scuse e di repeç come un frut cjatât a robâ la marmelade tal armâr (Alan Brusini, Come tai romançs)
    Sin. cavîl , lincin , pretest , rimpin , scuse