mandi  man|di  [FO]

  1. inter., s.m. formule di salût, in gjenar avonde confidenziâl, doprade cuant che si lassisi o cuant che si incorsisi a la svelte«Mandi… mandi, stait ben… A riviodisi, in salût.» (Pieri Menis, A uciei cu lis archetis); al passave dongje i toglâts, tal bonodôr dai fens. "Mandi, Benito" i disevin, e lui: "Mandi, mandi!" "Là vâstu, Benito, cussì incorint?" (Maria Forte, Fadie come ale); torne prest, torne a cjatânus, / plovisine marcomandi, / torne prest a rinfrescjânus. / Plovisine, mandi mandi. (Pieri Çorut, La plovisine); Gjovanin colôr di rose, / l'è passât par chi cumò; / lui mi à dit: "Mandi morose! " / jo i ai dit: "Ma lafè no!" (Popolâr, Gjovanin colôr di rose); us saludi cuntun grant mandi (Antoni Beline, La globalizazion de sensibilitât)
    Sin. cungjò , maman
    Cfr. bundì , buine sere , buine gnot , vive , salût2 , a riviodisi
    1. doprât ancje in maniere plui gjenerâl, ancje cuant che si cjatisi"Mandi, Catia. Ce leistu di biel?" Jê mi mostre il libri. A jerin lis contis di Joyce (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); "Mandi fioç, al è un pieç che no ti viôt, tu ti slungjis simpri plui" (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
    2. salût ancje no a peraulisa un ciert pont mi à viodût e mi à fat un segn di mandi (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  2. inter., s.m. (iron., scherç.) par dî che alc o cdn. al finìs in mût definitîf, che si romp, al mûr, nol è plui, si à di rinunziâi e v.i.Jacum, che al jere lizerin, si butave cu la cjadree come une sdraio, cuintri il mûr. Chei altris no podevin fâ come lui se no «mandi» spiergui e pecoi za clopadiçs (Maria Forte, La cjase dal Murat)
    Sin. buine gnot , buine sere , buine sere Narde , fieste , fieste in domo , scjao , maman
    1. par rinfuarcî une afermazion, par no ameti replichisal vûl dome vê reson lui e mandi
      Sin. vonde , vie , buine gnot , buine sere , buine sere Narde , fieste , fieste in domo , scjao
    2. par pandi difidence, seticisim"Crodimi, tu âs dome ce vuadagnâ…" "Sì… mandi…"
      Sin. figurâsi , doman , buine gnot