mancul  /-à-/  man|cul  [FO]

  1. av., adi.inv., pron. in cuantitât, misure o grât plui bas, al forme il comparatîf di minorance, ancje cun chel altri tiermin sotintindûtchel altri progjet al jere mancul clâr, nol veve ancjemò une imbastidure (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri); la plui part e capìs e e fevele furlan, pôcs lu lein e inmò mancul lu scrivin (Erika Adami, La promozion de lenghe furlane sui mass media); al mangjave mancul di un uciel (Pieri Menis, Il miracul dal plevan di Trep); in mancul di un cuart di ore al jere za tornât sul puest (Roberto Ongaro, Cretevierte); mi displâs che usgnot, par vie dai cavalîrs o dal sorc di ledrâ, o sin culì in mancul dal solit (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); mancul scriture e je e mancul bausiis a stan (Riedo Pup, I furlans e i gjornâi)
  2. av. daûr di un articul definît o di un dimostratîf e denant di un adietîf al forme il superlatîf relatîf di minoranceil gno paîs al è un paîs tra i mancul impuartants, tra i mancul che si dan aiars, tra i plui minûts dal Friûl (Meni Ucel, La "Fieste dai Roncs")
  3. prep. mat. al indiche la operazion de sotraziondodis mancul cinc al fâs siet
    Sin. gjave2 , vie
    1. simbul che al rapresente chê operazionla gjeometrie dal spazitimp e je minkowskiane, al ven a stâi la metriche no je positive ma e à segnadure (-, +, +, +) - il mancul al corispuint […] a la dimension "timp" (Sergio Cecotti, Teologjie algjebriche)
  4. prep. al pant il gjavâsi di cualsisei entitât di une altreal veve calcolât di rivà sul puest tor nûf e in fat, a nûf mancul un cuart, al passave dongje de cjase di Italico (Roberto Ongaro, Il muc)
  5. adi.inv. tes votazions di scuele al pant une valutazion a pene plui bassecjapâ siet mancul
  6. adi.inv. te misurazion de temperadure, al segne i valôrs sot dal zerosi vise dome dal segn sul termometri picjât li vicin: mancul 34 grâts (Cristina Noacco, Faliscjis)
  7. prep. par introdusi une ecezione comprà il mâs di Cleve: dute la cueste maladete, mancul chel cjamp da pît, dongje la aghe, che al jere dai Burins (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. fûr che , gjavant , gjavant che , gjavât , gjavât che , gjave2 , gjave che , mancul che
  8. s.m. dome tal sing., la robe minimeo domandìn che l'ordenament autonomistic che nus vignarà dât, al rispieti il furlan, che i permeti di mantignîsi e di confermâsi, che lu favorissi. […] Chest al è il mancul che si puedi pretindi intun ordenament autonomistic (Josef Marchet, Autonomie e lengaç)
    1. la robe mancul impuartanteculì al è lât dut cui pîts par aiar, e nol è nuie ce dî se il lunari al va ancje lui cul cjâf injù. Chel al è il mancul! (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • bisugne spindi simpri un solt di mancul di chel che si vuadagne
  • cui che al pretint di savê plui, al sa mancul
  • cui che nol cjate bêçs tes sôs sachetis int cjate mancul in chês di chei altris
  • cui che nol paie il pôc al paie mancul il trop
  • cui che nol ten cont dal so, mancul di chel di chei altris
  • cui che plui al bêf mancul al bêf
  • cui che plui al dîs mancul al fâs
  • cui che plui al sa mancul al sa
  • cui che plui al spint mancul al spint
  • fat il plui si fâs ancje il mancul
  • il diaul al sta là che mancul si crôt
  • il jeur al sta là che mancul si crôt
  • mancul al sa cui che plui al crôt di savê
  • mancul peraulis e plui fats
  • mancul robe e plui non
  • mancul si sa e plui ben si sta
  • mancul siôr e plui bêçs
  • o plui fen o mancul cjavris
  • o plui fen o mancul nemâi
  • o plui fen o mancul pioris
  • plui a 'nd è e mancul a pesin
  • plui ind mûr e mancul ind reste
  • plui si è, mancul si fâs
  • un plat di mancul e un lusôr di plui