mancul  /-à-/  man|cul  [FO]

  1. av., adi.inv., pron. in cuantitât, misure o grât plui bas, al forme il comparatîf di minorance, ancje cun chel altri tiermin sotintindût:  chel altri progjet al jere mancul clâr, nol veve ancjemò une imbastidure (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri); la plui part e capìs e e fevele furlan, pôcs lu lein e inmò mancul lu scrivin (Erika Adami, La promozion de lenghe furlane sui mass media); al mangjave mancul di un uciel (Pieri Menis, Il miracul dal plevan di Trep); in mancul di un cuart di ore al jere za tornât sul puest (Roberto Ongaro, Cretevierte); mi displâs che usgnot, par vie dai cavalîrs o dal sorc di ledrâ, o sin culì in mancul dal solit (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); mancul scriture e je e mancul bausiis a stan (Riedo Pup, I furlans e i gjornâi)
  2. av. daûr di un articul definît o di un dimostratîf e denant di un adietîf al forme il superlatîf relatîf di minorance:  il gno paîs al è un paîs tra i mancul impuartants, tra i mancul che si dan aiars, tra i plui minûts dal Friûl (Meni Ucel, La "Fieste dai Roncs")
  3. prep. mat. al indiche la operazion de sotrazion:  dodis mancul cinc al fâs siet
    Sin. gjave2 , vie
    1. simbul che al rapresente chê operazion:  la gjeometrie dal spazitimp e je minkowskiane, al ven a stâi la metriche no je positive ma e à segnadure (-, +, +, +) - il mancul al corispuint […] a la dimension "timp" (Sergio Cecotti, Teologjie algjebriche)
  4. prep. al pant il gjavâsi di cualsisei entitât di une altre:  al veve calcolât di rivà sul puest tor nûf e in fat, a nûf mancul un cuart, al passave dongje de cjase di Italico (Roberto Ongaro, Il muc)
  5. adi.inv. tes votazions di scuele al pant une valutazion a pene plui basse:  cjapâ siet mancul
  6. adi.inv. te misurazion de temperadure, al segne i valôrs sot dal zero:  si vise dome dal segn sul termometri picjât li vicin: mancul 34 grâts (Cristina Noacco, Faliscjis)
  7. prep. par introdusi une ecezion:  e comprà il mâs di Cleve: dute la cueste maladete, mancul chel cjamp da pît, dongje la aghe, che al jere dai Burins (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. fûr che , gjavant , gjavant che , gjavât , gjavât che , gjave2 , gjave che , mancul che
  8. s.m. dome tal sing., la robe minime:  o domandìn che l'ordenament autonomistic che nus vignarà dât, al rispieti il furlan, che i permeti di mantignîsi e di confermâsi, che lu favorissi. […] Chest al è il mancul che si puedi pretindi intun ordenament autonomistic (Josef Marchet, Autonomie e lengaç)
    1. la robe mancul impuartante:  culì al è lât dut cui pîts par aiar, e nol è nuie ce dî se il lunari al va ancje lui cul cjâf injù. Chel al è il mancul! (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • bisugne spindi simpri un solt di mancul di chel che si vuadagne
  • cui che al pretint di savê plui, al sa mancul
  • cui che nol cjate bêçs tes sôs sachetis int cjate mancul in chês di chei altris
  • cui che nol paie il pôc al paie mancul il trop
  • cui che nol ten cont dal so, mancul di chel di chei altris
  • cui che plui al bêf mancul al bêf
  • cui che plui al dîs mancul al fâs
  • cui che plui al sa mancul al sa
  • cui che plui al spint mancul al spint
  • fat il plui si fâs ancje il mancul
  • il diaul al sta là che mancul si crôt
  • il jeur al sta là che mancul si crôt
  • mancul al sa cui che plui al crôt di savê
  • mancul peraulis e plui fats
  • mancul robe e plui non
  • mancul si sa e plui ben si sta
  • mancul siôr e plui bêçs
  • o plui fen o mancul cjavris
  • o plui fen o mancul nemâi
  • o plui fen o mancul pioris
  • plui a 'nd è e mancul a pesin
  • plui ind mûr e mancul ind reste
  • plui si è, mancul si fâs
  • un plat di mancul e un lusôr di plui
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl