dal plui e dal mancul    [CO]

  1. loc. di argoments casuâi e pôc impuartantsa jerin tor dal fogolâr che a fevelavin dal plui e dal mancul (Meni Ucel, Culumie); a scomençarin a tabaiâ dal plui e dal mancul, dai lavôrs te cjase che aromai a jerin pes ultimis, dal matrimoni, dai debits che al veve scugnût fâ. Chest fevelâ di debits al vierzè la strade a Rose par fâ chel discors che no saveve cemût tacâ (Roberto Ongaro, Il muc)
Components:
  • mancul av., adi.inv., pron., prep., s.m.
  • plui av., adi.inv., prep., s.m., coniun., adi.indef.