gramolâ  gra|mo|lâ  [CO, TS]

  1. v.tr. [TS] tess. lavorâ cu la gramule, strenzi cu lis gramulis lis cjanis o i fros di plantis che si doprin par otignî tiessûts, par che al sedi plui facil dividi lis fibris:  il lin si purghe cul lassâlu madressi inte aghe, si lu sblancje al soreli, e si lu gramole come che si fâs cu le cjanaipe (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)
  2. v.tr. [TS] gastr., artes. lavorâ la paste dal pan, o in câs di altris preparazions, cu la gramule:  o la fâs impastâ sot i miei voi / e gramolâle in doi: / cuant che je gramolade ben, tun lamp / o la buti tel stamp (Pieri Çorut, O baratarai la lune); ancjemò cualchi stele e cimiave, / un cjanut al vuicave / tun bearç, su la place si sintive / a gramolâ il pancôr (Enrico Fruch, Il miedi e Sgrisul)
    1. (fig.) tratâ cdn. te maniere juste par restâ in buinis o par otignî ce che si vûl:  int di buine paste ma di savêle gramolâ (Pieri Menis, Chei di Muraie)
  3. v.tr. [CO] (fig., fam.) mastiâ, mangjâ:  il gjornalist al cjalà la frute, che e stave gramolant la sô bisteche (Fabian Ros, Il lôf); la mê vicine a mastie un toc di pize, une altre e gramole grissins (O. Zete, L'urlo - Vinars di fûc)
    Sin. mangjâ , mastiâ , roseâ
  4. v.tr. [CO] (fig., ancje ass.) otignî un vantaç o doprâ une risorse, ancje cuintri di ce che al sarès just:  no i pararà vêr di vê bêçs di gramolâ (Maria Forte, La tiere di Lansing); ex di cualchi partît, che dopo vê gramolât tal laip di Rome al scuvierç la sô vene furlaniste (Claudio Violino, Autonomisim: a ce pont sino?)
    Sin. mangjâ , roseâ
  5. v.tr. [CO] (fig.) distruzi, ridusi a tocuts, disfâ:  no je plui cuistion di culturis maioritariis e minoritariis parcè che il fruladôr al messede e al gramole dut, come il falcet chel nol fâs distinzion fra une rose e une urtie (Antoni Beline, I furlans e il templi)
    Sin. disfâ , sdrumâ , tamesâ , drazâ , distruzi
    1. dâ jù pachis:  lu àn gramolât ben e no mâl (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    2. (iperb.) bati intune competizion, cuntune vore di superioritât:  al jentre tal cjamp pensant: fancûl, che cumò ju gramolìn e siarìn il discors! (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment)
  6. v.tr. [CO] (fig.) pensâ e tornâ a pensâ plui voltis:  a gramolavin cidins cualchi idee sul ce fâ (Stiefin Morat, Microrivoluzions)
    Sin. rumiâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl