determinazion  /-òn/  de|ter|mi|na|zi|on  [AF]

  1. s.f. il determinâ, il determinâsi e il lôr risultâtl'intindiment di partecipâ in maniere ative al procès di integrazion europeane e di cirî di vê influence te determinazion dal so disvilup istituzionâl (Marc Stolf, Corsiche, Scozie, paîs Basc, Catalogne, Friûl… Europe)
    Sin. definizion , identificazion , individuazion
  2. s.f. sielte fate in maniere convinçude e metude in vore cun sigurece e costanceo volevi nome restâ inmurât dentri il gno cidinôr, te determinazion ferme di tignî dute la mê storie e la mê delusion dentri di me (Carlo Sgorlon, Il dolfin); jê e menave il cjâf ustinade e nissun e nuie le gjavave de sô determinazion (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. convinzion , decision , risoluzion
  3. s.f. fuarce di volontâtjustizie, onestât, sensibilitât, cussience, sintiment e caritât cristiane a domandin che si vedi di intervignî cun plui fuarce e determinazion là che plui urgjente e je la dibisugne (Antoni Beline, Un "Sì" grant come lis monts)
    Sin. ciertece , decision , fuarce , fuarce di volontât , prontece , sigurece , snait , volontât