individuazion /-òn/ in|di|vi|du|a|zi|on [CO]
- s.f. azion di cjatâ, cognossi e in câs descrivi in maniere clare, ben definide: se la individuazion dai obietîfs e je cierte, la individuazion de strade par rivâju e je facende di ipotesis (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
- s.f. [TS] psic. te teorie di Jung, procès che al puarte l'individui ae cussience di une origjinalitât vitâl colegade cul patrimoni di ideis e di sintiments comune cun dute la umanitât: il dolôr prin di dut e je une esperience individuâl. Une feride e je une lesion che e pues menaçâ la integritât dal organisim. In chest sens, la esperience dal dolôr al è un fatôr fondamentâl intal procès di individuazion (Franc Fari, Neurosiencis dal dolôr)