concentrâsi  con|cen|trâ|si  [AF]

  1. v.pron.tr. viôt concentrâ
  2. v.pron.intr. (ancje fig.) lâ o jessi adun intun lûcil jodi-131 al è assorbît facilmentri dal cuarp e si concentre te tiroide (Alessandro Pascolini, Il disastri de centrâl nucleâr di Fukushima Dai-ichi); un podê normatîf che al à di concentrâsi in maniere assolude tes mans dal princip (Fabian Ros, La invenzion dal stât)
    Sin. intropâsi , tirâsi adun , tirâsi dongje , dâsi dongje , ingrumâsi , zontâsi
  3. v.pron.intr. (fig.) meti dute la atenziono cirivi di concentrâmi tes preieris, ma mi stracavi adore, mi metevi a pensâ o a cjalâ une robe o chê altre (Carlo Sgorlon, Il dolfin); par tant che al procuràs di concentrâsi, tes oris vueidis de mieze matine o dal dopomisdì sul tart, nol rivave a lei (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    1. dedicâsi in maniere principâl o esclusiveo cjapai la decision di fâ economie des mês fuarcis, di concentrâmi su la politiche linguistiche in Friûl (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
      Sin. atindi , avodâsi , dâsi , dedicâsi , stâ daûr
  4. v.pron.intr. ridusisi di volumcualchi stele e podeve concentrâsi fin a ridusisi a un diametri jenfri i 15 e i 30 km, e cussì deventâ stelis di neutrons (Stephen Hawking, trad. Sergio Cecotti, Busis neris e univiers frutins)
    Sin. ridusisi , strenzisi