cjampanili  /-nì-/  cjam|pa|ni|li  [FO]

  1. s.m. tor des cjampanis di une glesielis cisilis a svolavin come matis ator dal cjampanili, e il soreli al gjavave fûr riflès di inceâ des gornis gnovis e des lastris dai barcons (Carlo Sgorlon, Prime di sere); difûr al svinte e al nevee: cjampanii vicins e lontans a sunin Madins (Pieri Somede dai Marcs, Gnot di Nadâl)
    Sin. tor de glesie , tor2 , tor dal cjampanili , toresse ipon.
    Var. cjampanîl
    Cfr. ferâl , cjampane
  2. s.m. lûc là che si nas, realtât particolâr che si è un grum tacâtsnoaltris, dal cjampanili, o pensìn che sarès ore di finîle cu lis balis, che i deputâts de regjon a son clamâts a curâ i interès de lôr regjon e no chei di Mosche, ni chei di Rome, ni chei di Washington (Josef Marchet, Il strolic al pronostiche)
    Sin. borc , braide , cjamp , gjalinâr , ort , vile
  3. s.m. [TS] sport tîr alt, tal zûc dal balona metât dal prin timp al stope un balon a cjampanili che al vignive jù di plui adalt de tribune (Raffaele Serafini, Lis pignatutis par Udinese - Inter)
  4. s.m. [TS] gjeogr. ancje maiusc., spice isolade di mont, che e va sù dreteil bivac si cjate a 1175 metris di altece, tal mieç dal percors naturalistic dai cjampanii dal Lander, che al partìs di Dimplan (Marta Vezzi, Cjargne. Gnûf bivac dal Lander)
    Sin. tor2
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • par scjampâ de miserie si à di lâ là che a son cjamins che a fumin e no cjampanii che a sunin