cache
ca|che
[CO]
-
s.f.
(fam.)
escrement, soredut tal lengaç cui fruts:
denant de scuele e jere une cise dulà che i fruts a levin a fâ la cache (Alan Brusini, Amîs come prime)
Sin. cacan
, mierde
, meuse
Cfr. balote
, buiace
, sbit
, strunt
, cagade
-
s.f.
(fig.)
robe sporcje o di nissun valôr
Sin. mierde
, porcarie
, cragne
-
s.f.
(fig., volg.)
ande di superioritât:
manco cache e che al pai i debits! (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. caghe
, scaghe
, puce sot dal nâs
, mufe
, mierde