buiace /-à-/ bu|ia|ce [CO]
-
s.f.
escrement di vacje, di bo, di bovin:
un cjar besteam che al puçave inmò di buiace e di urine (Pieri Somede dai Marcs, L'ombrenâr);
lant vie cul cjar dal ledan, si veve di stâi daûr cu la pale, pronts a movisi se a 'nt colave; e butâ sù, che si capìs, dutes las buiaces de strade (Vico di Cec, Un furlan di onôr)
Cfr. mierde
- il puar al è nassût di une buiace