cacan
/-àn/
ca|can
[CO]
-
s.m.
(fam.)
escrement che al derive de digjestion dal mangjâ:
[il gjat se sorave a] spaventâ i uceluts, / e sgardufâ la scufe e il capelin: / sgarfâ tel cassetin / e rebaltâ il cussin: / fâ cacan, fâ pissin sul canapè (Pieri Çorut, Il gjat di Catine)
Sin. mierde
, meuse
, cache
Cfr. balote
, buiace
, sbit
, strunt
, cagade
-
(fig.)
robe, azion o ancje int sporcje, brute, imorâl o che no vâl nuie:
Furlans, sintût ce che al sucêt / a Rome tal Circul «Number one» […]? / Atôrs, aristocratics, / capitaliscj, artiscj, / regjiscj, cjantants, modelis… ce cacan! (Meni Ucel, Il Strolic furlan pal 1973)
-
s.m.
(fig., pop.)
situazion une vore negative o ancje pericolose:
o vin cualchi sperance di tirâsi fûr di chel cacan che o disevi prime (Oscar Puntel, Par furlan si dîs… flop!)
Sin. mierde