variâ
va|ri|â
[CO]
-
v.tr.
fâ che alc al sedi un pôc diferent, ancje cun adataments ripetûts, cun modificazions parziâls:
variâ la alimentazion (Bete di Spere, Cuscus)
Sin. cambiâ
, mudâ
, alterâ
, modificâ
, baratâ
, svariâ
-
v.tr.
(ancje ass.)
sostituî alc cun alc altri o cdn. cun cdn. altri, soredut par scjampâ de monotonie:
no rive a pene sere, / che volte la bandiere, / lu lasse impastanât. / Come a mudâ cjamese / jê mude di servent; / il so maiôr content / l'è chel di variâ (Pieri Çorut, I bagns di Betine)
Sin. cambiâ
, mudâ
, svariâ
-
v.intr.
deventâ un pôc diferent:
une vere culture no à pôre di misurâsi cul variâ dal timp (Antoni Beline, Une muse gnove par un amôr simpri compagn)
Sin. cambiâ
, mudâ
, modificâsi
, mudâsi
, trasformâsi
, cambiâsi
, baratâsi
-
v.intr.
jessi diferent dentri di cierts limits:
[il timp dal lanç dal plat] al pues variâ dai zero ai trê seconts da la clamade dal tiradôr (Valentina Pagani, Chiara e smicje alt)
Sin. svariâ
Cfr. lâ