alterâ al|te|râ [CO]
-
v.tr.
fâ cambiâ, fâ che alc o cdn. al sedi diferent:
lis imigrazions [...] alterarin la fisonomia origjinaria del lôr prin carater (Federigo Comelli, Il me paîs);
il paisaç e l'architeture dal Friûl a son gambiâts e a son stâts alterâts un grum (Cristina Cescutti, Poet dal paisaç)
Sin. cambiâ , mudâ , variâ , modificâ , trasformâ , svariâ - v.tr. fâ pierdi l'ecuilibri psicologjic normâl