stoc2
/-ò-/
stoc
[CO, TS]
-
s.m.
credit o debit fat in forme di usure li che dongje de cifre uficiâl prestade, cui che al cjape il prestit al à di tornâlu zontant il valôr derivât de valutazion esagjerade di ogjets di valôr reâl une vore bas, che i son stâts dâts insiemi cui bêçs par justificâ la usure:
si fâs stocs par vê bêçs, / e par vistî a la mode / si pain prôs cu la code (Pieri Çorut, Pes gnocis Mucjut-Antivar)
-
(estens.)
debit in gjenerâl:
"[...] o ai scugnût fâ cualchi debit." "Po ze meraveis! Cui nol aie cualchi stoc?" (Maria Gioitti del Monaco, La code di stran)
-
s.m.
afâr disonest:
si à podût viodi che l'afâr al jere dut un stoc (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. truc
, rizîr
, imbroi
-
s.m.
robe inventade o false, che no corispuint ae realtât:
"Ma no stâ contâ stocs, vie..." (Pieri Somede dai Marcs, Barbane)
Sin. bagule
, bausie
, bombe
, bufule
, buzare
, cabule
, conte
, falope
, finte
, fote
, pancjanade
, sflandocje
, truc
, flabe
-
sfuarçadure, argoment o cjatade che e permet di rivâ a un obietîf:
Triest [par tignî sot il Friûl] nol po nancje rimpinâsi sù pai stocs de tradizion storiche, che Vignesie e cirive di tirâ in bal (Josef Marchet, Sot di nissun)
-
idee o declarazion strambe:
"E mê fie varessie di jentrâ tune cjase dulà che no je plui religjon?" "Ce disistu mai, Miute?" "No dîs par te, Menie, ma cun chei stocs che al ven fûr Basili..." (Alviero Negro, La cjase)
-
robe di nissune impuartance:
fats o cuestions che une volte i stavin a cûr, che magari lu tormentavin cuant che no lavin come che al voleve lui, cumò i parevin stocs, di no fâi parsore nancje un pinsîr (Giovanni Pillinini, Une grampe di vite)
-
robe o cuistion o reson no specificade:
ogni tant une scuadre cui mûi, e lave jù tai paîs, Tulmin, Cjaurêt, Pleç, a fâ rifurniment di mangjative, armis, munizions e altris stocs (Alan Brusini, La cartuline)
-
idee strambe o pretenziose:
intune fameone di contadins, dulà che i fîs maridâts a jerin restâts in cjase cul pari, al si cjatave a jessi un nevôt che al veve pal cjâf nome stocs (Alan Brusini, Trê parabulis)
-
ostentazion di lus:
une vite vivude un pôc cence stoc, va ben, ma serene e furnide di lavôr (Maria Forte, La aghe dal Ariul)