rivuardâ1  ri|vuar|dâ  [FO]

  1. v.tr., v.intr. vê un leam, une relazion, vê di argoment, di obietîf, e v.i.la unitât nazionâl no je une cuistion che e rivuardi nome la Italie, che e stei tal cjâf nome al guvier talian e ai patriots talians (Josef Marchet, Cjalâ plui inlà); [la letare cuntune poesie di menace] e je spedide al deputât Filip Narduç, ma mi sa che ur rivuarde a ducj chei de deputazion comunâl… (Alviero Negro, Int di masnade)
    Sin. tocjâ , intignî , riferîsi
    Var. riguardâ1 , raguardâ1 , ravuardâ1 , revuardâ1 , reguardâ1
  2. v.tr. [BF] tignî parât, protetal è un dovê rivuardâ e inareâ i grancj ideâi de nestre gjernazie (Tarcisio Venuti, La cjase di Toni)
    Sin. vuardâ , travuardâ , parâ , protezi
    Cfr. rivuardâsi
  3. v.tr. [BF] tignî in stime, in considerazionlu rivuardi come gno pari (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. considerâ , stimâ , calcolâ , rispietâ