planc planchin
[AF]
-
loc.av.
cence spesseâ, cence velocitât:
a racuei ti voi lis stelis / tal grant prât dal firmament; / jempli il zei cu lis plui bielis / e po torni dal moment. Planc planchin, une par une, / vie pe gnot vuei lâ cirint: / mi farai prestâ de lune / la sô sesule di arint (Emilio Nardini, Serenade);
al jere lât indevant planc planchin, fin che al jere rivât dongje de taule (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. a pas a pas
, a planc a planc
, a planchin
, biel a planc
, biel planc
, biel planchin
, planc
, planchin
, plancuç
, planc a planc
, a planc
, ben planchin
, planc planc
, ben planc
, planchin planchin
Var. planin planin
-
cun pocje energjie, viamence, empit, in maniere cuiete, graduâl, prudente e v.i.
-
soredut dal fevelâ, cun pôc sunsûr, cun vôs basse
Sin. sot vôs
, a vôs basse
, a basse vôs
, a planc
Components: