parie  /pà-/  pa|ri|e  [AF]

  1. av. in compagnie, in union:  agnis buinis nome di tarocâ, cence mai une peraule di podê indalegrâsi parie (Alan Brusini, Come tai romançs); noaltris doi parie no varìn pôre di nuie (Agnul di Spere, Chê dì che al neveà a Vignesie)
    Sin. a messede , a messet , dongje , dutun , dutune , insiemi , adun , intune
  2. av. cun se, daûr di se, intor di se:  "[…] a rivuart de clâf, jo me puarti parie, ma lui a 'ndi aial une altre par se?" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. daûr , intor
  3. av. cun valôr corelatîf, tal stes timp, te stesse circostance, te stesse situazion:  ancje Agnul [di Spere] al à sintût il sburt, odisseic e cristian parie, inviers lis tieris di soreli a mont (Raimont di Strassolt, La Europe cjalade cun voi libars); cjalâ al presint e al passât parie (Gianfranco D'Aronco, Gnûf statût pal Friûl)
    Sin. insiemi , dutun , dutune , adun , intune , a pâr
  4. av. te stesse maniere, te stesse misure:  «[…] cumò [che tu sês in pension di muredôr] âtu di rovinâti il sanc par scomençâ un atri lavôr che di sigûr no ti rint parie?» (Nadia Pauluzzo, Il bintar)
    Sin. compagn , il stes , l'istès
  5. av. cuntun ciert mieç o strument:  «No à cors [la cjarte monede]; ven a stâi che aromai e je un sbrendul di cjarte e nuie altri, e che parie no si compre plui nuie» (Meni Ucel, La vacje); [la biciclete] cul manuvri di corse e il non scrit sul cambron, magari une Bottecchia, par fâ parie il zîr di Italie o il zîr dal mont (Cristina Noacco, Faliscjis); nô o sin parons di fâ ce dal diaul che o volìn, parie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  6. s.f. sun di dôs cjampanis sunadis insiemi:  a tachin las cjampanas, prin la paria dopo il bot (Giorgio Ferigo, Dal pruc)
    Sin. dopli
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a vuelin dôs cjampanis par sunâ parie
  • chei di Orsarie, tant cence che parie
  • cuntune cjampane no si sune parie
  • il plui grant ben e je la salût e la buine volontât parie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl