parie  /pà-/  pa|ri|e  [AF]

  1. av. in compagnie, in unionagnis buinis nome di tarocâ, cence mai une peraule di podê indalegrâsi parie (Alan Brusini, Come tai romançs); noaltris doi parie no varìn pôre di nuie (Agnul di Spere, Chê dì che al neveà a Vignesie)
    Sin. a messede , a messet , dongje , dutun , dutune , insiemi , adun , intune
  2. av. cun se, daûr di se, intor di se"[…] a rivuart de clâf, jo me puarti parie, ma lui a 'ndi aial une altre par se?" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. daûr , intor
  3. av. cun valôr corelatîf, tal stes timp, te stesse circostance, te stesse situazionancje Agnul [di Spere] al à sintût il sburt, odisseic e cristian parie, inviers lis tieris di soreli a mont (Raimont di Strassolt, La Europe cjalade cun voi libars); cjalâ al presint e al passât parie (Gianfranco D'Aronco, Gnûf statût pal Friûl)
    Sin. insiemi , dutun , dutune , adun , intune , a pâr
  4. av. te stesse maniere, te stesse misure«[…] cumò [che tu sês in pension di muredôr] âtu di rovinâti il sanc par scomençâ un atri lavôr che di sigûr no ti rint parie?» (Nadia Pauluzzo, Il bintar)
    Sin. compagn , il stes , l'istès
  5. av. cuntun ciert mieç o strument«No à cors [la cjarte monede]; ven a stâi che aromai e je un sbrendul di cjarte e nuie altri, e che parie no si compre plui nuie» (Meni Ucel, La vacje); [la biciclete] cul manuvri di corse e il non scrit sul cambron, magari une Bottecchia, par fâ parie il zîr di Italie o il zîr dal mont (Cristina Noacco, Faliscjis); nô o sin parons di fâ ce dal diaul che o volìn, parie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  6. s.f. sun di dôs cjampanis sunadis insiemia tachin las cjampanas, prin la paria dopo il bot (Giorgio Ferigo, Dal pruc)
    Sin. dopli
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a vuelin dôs cjampanis par sunâ parie
  • chei di Orsarie, tant cence che parie
  • cuntune cjampane no si sune parie
  • il plui grant ben e je la salût e la buine volontât parie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl