lassâ cori    [CO]

  1. loc.v. permeti di cori, di lâ ator o fâ cori, fâ lâ atoral molave la aghe e le lassave cori (Antoni Beline, Pre Pitin); al veve lassât cori tantis vôs sul so cont: che lui al veve un podê fûr dal ordenari cuintri lis tristis robis, che si intindeve cun spirts e aganis, cun gans e maçarûi (Maria Forte, Il Bide di Miot)
  2. loc.v. rinunziâ a alc, o ancje a cdn., o soredut a lâ indevant cuntune ativitât, cuntune discussion, cuntune cuistion e v.i.«[…] Cirîtsi une buine cristiane… e lassait cori … chê femine, che no je la vuestre femine!» (Pieri Somede dai Marcs, Ta la ombre dal santuari)
    Sin. lassâ di bande , lassâ stâ , molâ , dâ sù , lassâ lâ
  3. loc.v. fâ fente di nuie, no dâ pês a une dinamiche o a une situazion negative e no intervignî par cambiâlemasse anarchie, masse egocentrisim, masse narcisisim si è lassât cori tal Moviment (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche); in chest mont, Pieri, miôr che lis cjossis a vadin un pôc al lôr destin, e lassâ cori, e lassâ vivi ducj (Catarine Percude, Lis âfs)
    Sin. lassâ pierdi , lassâ stâ , lassâ lâ
Components: Proverbis:
  • i laris piçui si picjiju, i grancj si lassiju cori