lâ parsore    [CO]

  1. loc.v. in sens leterâl, lâ su di alc o lâ intune posizion adalt[scjalant in mont] al cjate un tet e invezit di meti il claut sot de prominence, al decît di lâi parsore e di plantâlu plui insù (Cristina Noacco, Faliscjis); colâ il brût e lassâlu polsâ, meti tal frigorifar, di mût che il gras al ledi parsore e si indurissi e si puedi gjavâlu (Sandri Carrozzo, Pane frattau)
    Sin. lâ sù , vignî sù , vignî parsore
  2. loc.v. (ancje fig.) jessi superiôr, miôr, plui fuart, plui impuartant e v.i.il merit di vê intalianade la regjon, pai nestris storics, al va parsore di ducj i malans causâts (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. avanzâ , passâ , superâ , vinci
  3. loc.v. sedi di cdn. che di alc, jessi ecessîf, esagjerâ par cuantitât, misure, intensitât, forme, maniere di fâ, di esprimisi e v.i."La stampe e je la supurazion dal mâl de societât e des ambizions dai politics…" "No stin lâ parsore, vie po! A 'nd è pûr di chê che e si strussie par educâ… che e scombat pe veretât…" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)
    1. ancje in manieris di dî proverbiâls o enfatichisnancje jo di chê etât no sarai stât un agnul, che cualchi cjame di vuadulis mi è capitât di puartâle a cjase ancje a mi. Ma, corponons, il masse al va parsore! (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
  4. loc.v. di contignût, lâ fûr di un recipient, o ancje dal recipient, vê il contignût che al ven fûrla rimina a bol e a va parsora se a na si scjassa belbelu la cjadena (Novella Cantarutti, Un recam inculurît)
    Sin. lâ fûr
    1. ancje di une aghe naturâl, di un canâl, di un lât e v.i., lâ fûr dal so bacinil flum al jere lât parsore, ancje se i parepets a vevin resistût (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
Components: Proverbis:
  • ce che al è di masse al va parsore
  • ce che al va parsore no si met in cont
  • la misure co e je colme e va parsore