superâ  su|pe|râ  [AF]

  1. v.tr. di cdn. o di alc che al è daûr a movisi, passâ devant e lassâ indaûr cdn. altri o alc altri che si môf o ancje alc che al è fercheste musse, ancje se buine e cuiete, no veve propit voie di cori, tant al è vêr che l'an prime al travuart la veve superade ancje un mussut, cussì piçul che al podeve passâi sot la panze (Sante Ninis, La corse dai mus); superade la scluse di Pinçan (altri pont gjieografic strategjic, storic, militâr e comerciâl), il grant flum si slargje (Mario Martinis, Il Tiliment)
    Sin. passâ , sorpassâ
  2. v.tr. rivâ a lassâ indaûr un ostacul, une dificoltât, une cundizion e v.i.cui che nol si avilìs, al supera ducj i mâi (Ugo Pellis, Catinuta); lis dificoltâts che o viodevin e che ogni dì ancjemò o scugnìn superâ (Josef Marchet, Un element fondamentâl dal moviment autonomistic)
    1. (fig.) rivâ a acetâ une esperience dureal è stât dificil superâ il traume, capî che no varès mai plui podût cjaminâ e che e varès vût di convivi par simpri cun dutis lis dificoltâts leadis a la tetraplegjie (Gloria Angeli, Pamela Pezzutto)
  3. v.tr. rivâ parsore di un ciert nivel di intensitât, grandece, cuantitât e v.i.nissune femine o fantate di Udin e podeve maridâsi fûr de citât se jere parone di une dote che ves superât mil liris, o sei 620 francs aquileiês (Redazion SFF, Il Strolic furlan pal 1939); il cjalt al superave i 30° (Tarcisio Venuti, Cjans e cristians)
    Sin. lâ parsore , passâ , sorpassâ , stramontâ , strapassâ
  4. v.tr. (fig.) jessi miôr o plui numerôs o plui fuart o sim. di cdn. o di alc altriune musicone, in veretât di Diu! … Jo o ai sintude la bande da Udin, chê di Culugne, di Tresesin e di Mussêt; ma cheste di Vignesie lis supere dutis (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); la produzion leterarie dal daspovuere e supere par cuantitât e ancje par numar di autôrs chê vude des origjinis fin ae fin da la ultime vuere (Lelo Cjanton, Cuintri de retoriche)
    Sin. passâ , bati , vinci , stramontâ , strapassâ , sorpassâ
Proverbis:
  • cul timp dut si po superâ