strapassâ stra|pa|ssâ [CO]
-
v.tr.
(ancje fig.)
passâ a traviers:
al tint la spade come a volê strapassâ Cunize (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans);
chei siei voglats, che lu strapassavin tant che furducjis (Gianni Gregoricchio, Lilie)
Sin. trapassâ , passâ -
v.tr.
passâ denant di alc o di cdn. che al è fer o che al va de stesse bande:
i parons ju strapassavin [i cjars tirâts dai bûs], cui sirè (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. passâ , superâ , sorpassâ