diret  /-èt/  di|ret  [FO]

  1. p.pass., adi. viôt direzi , viôt direzisi
    Var. direzût
  2. adi. che al vûl o che al à di lâ di une cierte bandeal lassà la ostarie diret viers la cjase di siôr Dree (Roberto Ongaro, Cretevierte)
  3. adi. che al è indreçât a un obietîf o a un fin specific, che al è fat a favôr di cdn. o di alci doi materiâi, chel diret al insegnant e chel pensât pal student, a son in realtât une propueste didatiche e di aprendiment uniche (Luigina Di Giusto, Andrea Guaran, Mauro Pascolini, La culine furlane)
    Sin. smicjât , specific , indreçât , dedicât , destinât
  4. adi. che al va te maniere plui curte di cualchi bandeal crodeve che il passaç al partìs dal palaç e al rivàs diret te nestre cjamare (Checo Tam, Ombris)
    Sin. dret
    1. di lûs, che e rive cence jessi rifletude o paradee tacà la rive ta la ombre frescje des cjasis, po, parsore, e tornà te batude direte dal soreli (Maria Forte, La tiere di Lansing)
      Sin. dret , plen
    2. ancje cun valôr di av.a buinore al jevà e, subit fat di gulizion, al le diret là che si jere proponût di lâ: in cjase di Turo Malet (Roberto Ongaro, Il muc)
      Sin. dret
  5. adi. (ancje fig.) cence ostacui, interuzions o robis che sedin tal mieç rispiet a un altri element[il tor] al poiave diret sul mûr de façade (Maria Forte, La rive di Sant Pieri)
    Sin. dret
  6. adi. cence intermediaris, ancje in funzion di av.e je stade presentade une vuide ae vendite direte tes aziendis agriculis in provincie di Pordenon (Elena Zanussi, La gnove maniere di comprâ verdure in Friûl); Zuan al tignive a ments dut e, dispès, al tratave diret cun Herr Müller che, aromai, si fidave di lui come dal Moro (Maria Forte, La tiere di Lansing); [la societât medievâl] no si fondave su di un implant di podê teritoriâl ma su rapuarts direts di om a om, struturâts in forme jerarchiche piramidâl (Fabian Ros, La invenzion dal stât)
    Sin. dret
  7. adi. che al à une relazion strente cun cdn. o alci ‘Verdi Arcobaleno' in sumis a forin i erêts plui direts di Democrazie Proletarie dal Friûl (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. prin
  8. adi. caraterizât di une comunicazion sclete, li che si disin lis robis a clâril "Siôr Turo" […] al veve un rapuart sclet e diret cui lavoradôrs (Lorenzo Marcolini, La invenzion dal vueit inte lampadine di Turo Malignani. Storie, gnovis ipotesis e atualitât)
    Sin. dret , franc , sclet , viert
  9. s.m. [CO, TS] fer. ancje adi., tren che al va plui a planc dal esprès, che al fâs plui fermadis il diret al cangjà un fregul la imburide e un machinist al tirà un pacut involuçât ret la puarte dal casel: al jere un regâl di ducj i ferovîrs pal fi di Guri caselant (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  10. s.m. [TS] sport tal pugjilât, colp frontâl dât cu la man plui fuarteune cumbinazion jab jab, diret tal stomi