conferî
con|fe|rî
[CO]
-
v.tr.
dâ, fâ vê, soredut in situazions di formalitât:
il puest vacant / fo conferît, par grazia, al nestri Nart (Zuan Luîs Filli, Almanac di Guriza par l'an comun 1857)
Sin. dâ
Cfr. furnî
, donâ
-
v.intr.
fevelâ, comunicâ a vôs cun cdn., soredut in situazions di formalitât:
o supon che nancje l'Avocat a chê ore nol larà a conferî cu la mê parone (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 36)
Cfr. fevelâ
, cjacarâ
, tabaiâ
, discori
-
v.intr.
fâ ben, fâ stâ ben, zovâ, soredut pe salût:
la vevin menade là [la piore] par viodi se a i conferive la arie e se a dave un bon prodot (Luigi Gortani, Il tor di Mueç)
Sin. confâ
, fâ ben