confâ
con|fâ
[CO]
-
v.intr.
jessi bon, just, convenient, adat e v.i.:
cualchi espert ator pal mont al scrupule che il mistîr di soldât nol confasi ai talians (Riedo Pup, Lis feminis in caserme)
Sin. convignî
, stâ ben
-
fâ ben, fâ stâ ben, zovâ, soredut pe salût:
us ai dit che il cafè / no è bevande par me; / delicât par nature / mi urte la gnervadure / […] il cafè no mi confâs (Pieri Çorut, Istance);
"Oh Nene, ce toc di frutate che tu sês deventade, l'aiar ti confâs" (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie)
-
v.intr.
plasê, jessi agradît, preseât:
se i no scrîf ogni volta, scusarâs / doncja l'amì, parcè che a dîtal sclet, / il poetâ cumò no mi confâs (Eusebi Stele, Fradi gno cjâr jo soi tant ocupât)
Sin. plasê1
, fâ plasê