çucje
çu|cje
[CO]
-
s.f.
[BF, TS]
gastr.
ortaie cu la polpe zale e farinose, dolce, che e je la pome de Cucurbita maxima o di altris plantis dal gjenar Cucurbita
Sin. coce
, côç
, cavoce
-
bot.com.
plante che e prodûs chê pome, lat. sient. Cucurbita maxima o altre specie dal gjenar Cucurbita
Sin. cavoçâr
, coçâr
, cavoçarie
, coce
-
contignidôr par licuits fat cun chê pome vueide e secje:
i soi come una çucja sença vin (Eusebi Stele, I soi come una çucja sença vin)
-
s.f.
[CO]
(fig., scherç.)
il cjâf e la capacitât di resonâ:
chel che le cjapave [la pache] al sbassave la çucje strenzintsi jenfri lis spadulis cence tirâ flât par no cjapânt une altre (Pieri Menis, Tinut di Libro);
o ai la çucje un tantin mate (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 1);
se a vessin un fregul di çucje, a cjalaressin in muse la realtât (Josef Marchet, Su altris fondis)
Sin. piruce
, melonarie
, cavoce
, coce
, cucuruce
Cfr. cjast
, cit1
, cite
, luminarie
, cassele
, cucuruce
, casselot
Proverbis:
- sant Josef al plante la çucje, sant Michêl le gjave dute