çucje  çu|cje  [CO]

  1. s.f. [BF, TS] gastr. ortaie cu la polpe zale e farinose, dolce, che e je la pome de Cucurbita maxima o di altris plantis dal gjenar Cucurbita
    Sin. coce , côç , cavoce
    1. bot.com. plante che e prodûs chê pome, lat. sient. Cucurbita maxima o altre specie dal gjenar Cucurbita
      Sin. cavoçâr , coçâr , cavoçarie , coce
    2. contignidôr par licuits fat cun chê pome vueide e secjei soi come una çucja sença vin (Eusebi Stele, I soi come una çucja sença vin)
  2. s.f. [CO] (fig., scherç.) il cjâf e la capacitât di resonâchel che le cjapave [la pache] al sbassave la çucje strenzintsi jenfri lis spadulis cence tirâ flât par no cjapânt une altre (Pieri Menis, Tinut di Libro); o ai la çucje un tantin mate (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 1); se a vessin un fregul di çucje, a cjalaressin in muse la realtât (Josef Marchet, Su altris fondis)
    Sin. piruce , melonarie , cavoce , coce , cucuruce
    Cfr. cjast , cit1 , cite , luminarie , cassele , cucuruce , casselot
Proverbis:
  • sant Josef al plante la çucje, sant Michêl le gjave dute