tovâle
[CO]
-
v.pron.
lâ vie, spec. di corse o di scuindon, par scjampâ di un pericul o di alc o di cdn. che nol plâs:
i todescs le vevin za tovade (Riedo Pup, Oh giornate del nostro riscatto!);
Cole, Masin, Toful, devant di ducj, a scomençarin a rispuindii e chei daûr a tirâi cualchi claput, simpri plui grues, fintremai che al scugnì tovâle, lui (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. batise
, brusâ il paion
, filâ
, filâse
, filâ vie
, fuî
, lâ vie
, mocâ
, mocâle
, mocâle vie
, scjampâ
, mocâse vie
, niçâse
, niçâse vie
, sbignâle
, sbignâse
, cori
, fumâ il cjan
, taiâ il tacon
, mocâse
, tovâse
Components: