tovâle    [CO]

  1. v.pron. lâ vie, spec. di corse o di scuindon, par scjampâ di un pericul o di alc o di cdn. che nol plâsi todescs le vevin za tovade (Riedo Pup, Oh giornate del nostro riscatto!); Cole, Masin, Toful, devant di ducj, a scomençarin a rispuindii e chei daûr a tirâi cualchi claput, simpri plui grues, fintremai che al scugnì tovâle, lui (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. batise , brusâ il paion , filâ , filâse , filâ vie , fuî , lâ vie , mocâ , mocâle , mocâle vie , scjampâ , mocâse vie , niçâse , niçâse vie , sbignâle , sbignâse , cori , fumâ il cjan , taiâ il tacon , mocâse , tovâse
Components: