mocâse  mo|câ|se  [CO]

  1. v.pron. lâ vie, spec. di corse o di scuindon, par scjampâ di un pericul o di alc o di cdn. che nol plâspôc incoragjâts da cheste acolience, a croderin ben di cjapâ sù il trenteun e mocâse (Luigi Gortani, Il Deu di Cjargne); nol jere tal so caratar chel di mocâse par no frontâ i siei dovês (Roberto Ongaro, Il muc); e che no si azardàs a mocâse, parcè che, ancje se al fos lât in cjâf al mont, lôr lu varessin brincât (Fabian Ros, Un piçul particolâr)
    Sin. batise , brusâ il paion , filâ , filâse , filâ vie , fuî , lâ vie , mocâ , mocâle , mocâle vie , scjampâ , mocâse vie , niçâse , niçâse vie , sbignâle , sbignâse , cori , fumâ il cjan , taiâ il tacon