tignî de bande    [CO]

  1. loc.v. tignî alc a disposizion par se stes o par altris, par podêlu vê o doprâ cuant che al coventetignî de bande un pôcs di sparagns
    Sin. tignî cont , tignî di bande , tignî in bande
    Cfr. meti in mande , meti di bande , meti de bande
  2. loc.v. fâ stâ intune cundizion secondarie o di esclusion"Ane Manat… Ane Manat cul cûl tal plat…" a zigavin i fruts tai lôr curtîi, zuiant di corisi daûr, par incitâsi un cul altri. Parcè che chel tignîle de bande, chel tratâle come robe di ridi i veve cjolt ancje il rispiet dai snacais (Maria Forte, La aghe dal Ariul)
    Sin. meti in bande , meti di bande , tignî di bande , tignî in bande , meti de bande
Components: