sustâ1 sus|tâ [AF]
-
v.tr.
(fig.)
fâ rabiâ, ofindi, fâ deventâ gnervôs:
e cjapà in man la aministrazion dal patrimoni de famee, ma un pôc a la volte, cun gracie, di no sustâ nissun (Gianni Gregoricchio, Trê feminis);
al è trement, bisugne stâ atents di no sustâlu (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
Sin. intosseâ , iritâ , stiçâ , ofindi , tocjâ , ponzi , sponzi , becâ , malmontâ , ticâ , urtâ , contrariâ , indisponi , ingnervosî