seri  /sè-/  se|ri  [FO]

  1. adi. di espression o persone, che no mostre ligrieal cjalave sù cul clâr dai siei voi ancjemò smaraveâts, mostrant la sô muse serie (Maria Forte, Cjase di Dalban); jê e restà avilide e ancje il principin dut malapaiât. La principine e jere serie serie e lui ancjemò plui (Andreina Nicoloso Ciceri, Chê de principine - Racconti popolari friulani I)
    Sin. suturni , seriôs
  2. adi., s.m. che, cui che al à e che al pretint impegn, sens di responsabilitât, rispiet di chei altris e des normis, ancje morâlsal è il moment di lavorâ sul dûr, di mostrâ se il Friûl al à int serie, madure, sperimentade (Josef Marchet, E cumò?); lis amiis di Rosane i àn dite che chel nol jere un zovin par jê, frute serie, cence grîs pal cjâf (Cristina Noacco, Faliscjis)
    Sin. cussienziôs , profont , scrupulôs
  3. adi. di situazion, circostance e v.i., che e va frontade cun impegn, che e pues vê consecuencis impuartantisno si po tocjâ une cuistion serie e impuartante, cence che si metin in moviment lis marionetis de comedie iredentistiche a scjafoiâ ogni discussion (Josef Marchet, Rapresentants dal popul)
    Sin. fuart1 , grâf , grivi , impuartant , rimarchevul , significant
    1. che al pues vê consecuencis negativispar lis malatiis seriis al jere l'ospedâl, che nol costave nuie, graciant Idiu, ma a pene un tic miôr, lu varessin spedît a cjase. Ce varessial fat alore, di bessôl e cence un carantan? (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
  4. adi. fat ben, cun cure, in maniere di meretâ considerazionscomençâ un lavôr seri e sientific di difusion dal furlan intes scuelis (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Polirematichis e espressions idiomatichis